Maureen Perrie

La 20 noiembrie 2022, Patriarhul Kiril al Moscovei a împlinit 76 de ani. La o recepție organizată cu această ocazie, care a avut loc în Catedrala Hristos Mântuitorul din Moscova, Patriarhul și-a avertizat invitații în termeni apocaliptici cu privire la pericolele actuale cu care se confruntă Rusia și Biserica Ortodoxă Rusă. Fără a menționa în mod explicit războiul din Ucraina, Kiril a cerut Bisericii să joace un rol activ în „lupta Patriei noastre împotriva răului global” și împotriva „acestei mișcări a lui Antihrist, care este capabilă să distrugă atât întreaga lume, cât și Rusia”. Toate forțele lui Antihrist, a afirmat el, vor fi îndreptate împotriva Rusiei, deoarece Rusia de astăzi este ‘forța de reținere’ (uderzhivuaiushchii) care a fost menționată în Scriptură în legătură cu apariția lui Antihrist în lume.

Vorbind în fața audienței de la recepția de ziua sa de naștere, formată în mare parte din ierarhi ai Bisericii Ortodoxe, Kiril nu a simțit în mod evident nevoia de a explica conceptul biblic de „forță de reținere”. Cu câteva luni mai devreme, totuși, într-o predică rostită în Catedrala Hristos Mântuitorul la 7 aprilie, Kiril a cerut să se facă rugăciuni pentru pacea din Ucraina și pentru păstrarea unității Bisericii Ortodoxe. De ce, a întrebat el, forțele externe au atacat „pământul rusesc”? Biblia, a explicat el ca răspuns, conține o referire la o anumită forță care reține venirea lui Antihrist în lume. Nu se spune care este această forță: unii cred că este vorba de Imperiul Roman, alții cred că este vorba de Biserică. Această din urmă opinie este corectă, a susținut Kiril, dar forța de reținere este, de asemenea, „întregul popor pios din toate timpurile și din toate țările, este credința ortodoxă care trăiește și acționează în Biserica Ortodoxă”. Acesta, a concluzionat el, este motivul pentru care dușmanii Bisericii atacă acum unitatea acesteia.

de Matthew Namee

Una dintre prerogativele cheie revendicate de Patriarhia Ecumenică este jurisdicția sa asupra așa-numitei „diaspore” – regiuni care nu sunt incluse în granițele geografice ale celorlalte Biserici Autocefale.Aceasta insistă că această jurisdicție extrateritorială exclusivă își are rădăcinile în Canonul 28 de la Calcedon, care afirmă: „În această privință, Patriarhia Ecumenică a fost creată în conformitate cu prevederile canonului 28 de la Calcedon:

[N]umai mitropoliți ai eparhiilor pontice, asiatice și tracice, precum și episcopii eparhiilor menționate mai sus printre barbari sunt hirotoniți de către tronul mai sus menționat al Bisericii Preasfintei Biserici a Constantinopolului.

Această frază – „episcopii eparhiilor menționate mai sus dintre barbari” – este interpretată de susținătorii pretențiilor PE ca referindu-se la „acele teritorii aflate dincolo de granițele geografice ale celorlalte Biserici Locale (autocefale)”.

Dar nu asta spune explicit canonul, ci este o interpretare. La prima vedere, canonul pare să se refere doar la episcopii care aparțin diecezelor din Pont, Asia și Tracia, care slujesc printre anumiți barbari. Comentatorii canonici standard – Zonaras, Balsamon, Aristenos – toți interpretează fraza în mod literal, referindu-se la anumite grupuri barbare care erau adiacente Pontului, Asiei și Traciei. La începutul secolului al XIX-lea, Sfântul Nikodemos repetă această interpretare în Pedalion. Teoria modernă nu se găsește nicăieri.

de Thomas Bremer

Din momentul în care Biserica Ortodoxă a Ucrainei (BOU) a primit autocefalia de la Patriarhul Ecumenic la începutul anului 2019, aceasta a intrat în competiție cu Biserica Ortodoxă Ucraineană (BOUc) nu doar în privința canonicității, ci și în privința numărului de parohii și a numărului de credincioși. Fiecare pretinde că este singura biserică canonică din țară și, de asemenea, cea mai mare, dar numeroasele transferuri de parohii din jurisdicția BOUc  în cea a BOU (și câteva invers), situația de război – și, prin urmare, preocuparea autorităților și a credincioșilor deopotrivă cu probleme mai urgente – fac aproape imposibilă obținerea unor date fiabile. La 13 septembrie 2022, șefa Serviciului de Stat pentru Etnopolitică și Libertate de Conștiință, Olena Bohdan, a descris public BOUc ca fiind cea mai mare „rețea” religioasă din țară. Cu câteva zile mai devreme, un document scurs a arătat că administrația Serviciului ucrainean de securitate pentru orașul și districtul Kiev a declarat că transferurile de credincioși de la BOUc la BOU reprezintă o amenințare pentru securitatea națională (deoarece întâlnirile parohiale ale celor care pregătesc transferurile pot duce la conflicte deschise și deoarece „transferurile pot alimenta ura interconfesională”). Sinodul BOU a reacționat la 18 octombrie cu o declarație în care susține că autoritățile statului împiedică transferul de parohii de la BOUc, „care are doar 4% din sprijinul public”.

Totuși, întrebarea care este cea mai mare biserică rămâne deschisă. Există două moduri de a număra: după numărul de parohii sau după numărul de credincioși. În ceea ce privește parohiile, autoritățile ucrainene au statistici foarte amănunțite. Fiecare comunitate religioasă care dorește să existe în mod legal în Ucraina trebuie să se înregistreze la serviciul de stat menționat mai sus și să furnizeze periodic date despre numărul de parohii, clerici, instituții de formare etc. Dispunem de aceste statistici de mai mulți ani, ceea ce ne permite să vedem dinamica creșterii (sau a declinului) comunităților religioase. Pentru a interpreta aceste cifre, mai multe elemente sunt importante: