de Carl Waitz și Theresa Tisdale

Sunt bunăstarea psihologică și mântuirea concepte antitetice? Dacă ne oprim la investigațiile unor autori ortodocși, s-ar putea crea cu ușurință impresia că, credința ortodoxă nu este compatibilă cu practici precum psihoterapia și psihanaliza. Scopurile psihoterapiei par uneori să intre în conflict cu scopurile ascezei ortodoxe. În mod remarcabil, totuși, psihanaliza și psihoterapia nu au același scop și poate surprinde pe unii să audă că unul dintre cei mai freudieni analiști ai secolului XX a propus o viziune a psihanalizei destul de compatibilă cu credința ortodoxă: Jacques Lacan.

Lacan, un psihanalist francez activ în anii 1930-1970, a reformulat psihanaliza, îndepărtându-se de determinismul biologic al lui Freud și îndreptându-se spre schimbările filozofice care au loc în Europa postbelică, cum ar fi existențialismul, structuralismul și, mai târziu, poststructuralismul. În timp ce mulți analiști practicanți din SUA îl pot găsi pe Lacan greu de înțeles, lucrările sale au avut o influență notabilă în alte discipline și în alte părți ale lumii, cum ar fi influența vizibilă pe care a avut-o asupra autorilor ortodocși precum Christos Yannaras. Luând în considerare relația dintre psihanaliza freudiană-lacaniană și teologia ortodoxă, un punct de plecare util poate fi sfârșitul – adică scopurile Credinței Ortodoxe și ale psihanalizei.

de Christina Nellist

Astăzi, este rezonabil să sugerăm că majoritatea oamenilor înțeleg că schimbările climatice sunt reale și că sunt periculoase. Nivelul nostru de consum și utilizare greșită a lumii naturale ne-a schimbat negativ atmosfera, modelele meteorologice, oceanele, mediile și viețile creaturilor din acele medii. După cum ne amintește părintele John Chryssavgis (Prefață), „Ne aflăm într-un moment de criză și consecințe. Cuvântul grecesc pentru criză (krisis) indică un sentiment de responsabilitate și responsabilitate pentru modul în care răspundem la problemele unice și universale pe care le-am creat și cu care ne confruntăm.” Folosirea greșită și abuzul nostru asupra darului lui Dumnezeu amenință toate formele de viață, inclusiv pe a noastră. „Pentru Părinții Bisericii, este clar că, în măsura în care creația este un dar, este un dar pentru toate creaturile în comun.” (Theokritoff, Climate Crisis and Sustainable Creaturely Care: 356)

De la copii până la bunici care manifestă pe străzi în țări din întreaga lume, există în sfârșit o recunoaștere a faptului că nu mai putem prevarica sau lăsa promisiunile neîmplinite – a sosit timpul pentru acțiuni urgente și decisive. Mulți dintre acești oameni sunt oameni de credință și fac parte din congregațiile noastre, dar, din păcate, încă există un decalaj între învățăturile liderilor de credință și participarea la nivel local/parohial. Da, mulți vor ști că ar trebui să ne îndepărtăm de la „ceea ce ne dorim la ceea ce avem nevoie” – pentru a crea o amprentă mai ușoară pe pământ – totuși mulți nu vor ști, pentru că la nivel de parohie li se acordă puțin timp pentru a asculta învățăturile  ierarhiilor noștri sau pentru a discuta cum se pot aplica acestea. Episcopii din fiecare eparhie și preoții lor sunt, prin urmare, esențiali pentru crearea unei schimbări reale în comportamentul individual, deoarece puțini oameni citesc reviste de teologie sau vizitează site-urile Mitropoliei.