Milan Vukomanović
În martie 2020, când patriarhul sârb Irinej l-a sancționat oficial pe Dr. Vukašin Milićević, preot și profesor asistent al Facultății de Teologie Ortodoxă (FOT) de la Universitatea din Belgrad, a devenit clar că intervenția recentă a clerului superior al Bisericii Ortodoxe Sârbe (SPC) în materie de vorbire publică a evoluat treptat spre monopolizarea libertății de exprimare a clerului cu privire la aproape toate problemele relevante, inclusiv la știință. Patriarhul a remarcat că Prof. Milićević – prin apariția sa neanunțată în emisiunea TV Utisak nedelje – i-a exprimat personal neascultarea, că a neglijat Constituția SPC și a compromis deciziile Sfântului Sinod al Episcopilor care sunt obligatorii pentru toți clericii și prelații. Dr. Milićević aparține unui grup de teologi ortodocși mai tineri care abordează în mod deschis problemele din cadrul SPC și FOT. El este un semnatar al declarației publice din 2017 care a apărut ca o reacție la petiția creaționiștilor sârbi, susținând că nu există teorii științifice alternative plauzibile care să poată înlocui teoria evoluției. Aceasta include „teoria creației biblice”, care, în viziunea acestor teologi, nu este o alternativă științifică pentru teoria evoluției. Declarația a fost criticată în mod deschis în cadrul SPC, în timp ce unii dintre teologii care au semnat-o au fost invitați să-și prezinte opiniile în fața Sfântului Sinod al Episcopilor la una dintre sesiunile susținute în mai 2017. La scurt timp, mai mulți preoți-profesori de la FOT au fost privați de principalele atribuții parohiale și li s-a permis să asiste doar la liturghii. Prin decizia imediată a Patriarhului, aceștia au fost eliberați de responsabilitățiile comitetului editorial pentru presa electronică și tipărită a bisericii. Toate acestea au fost însoțite de un avertisment că oricine a încălcat această regulă va trebui sancționat într-un proces disciplinar bisericesc.
Se pare că acesta a fost doar un anunț al măsurilor mai serioase împotriva teologilor ortodocși „rebeli”. La cea mai recentă sesiune a Sfântului Sinod, care a avut loc la 26 august 2020, Episcopul Irinej Bulović a solicitat Sinodului să retragă binecuvântările către trei profesori ai FOT: Rodoljub Kubat, Dragomir Sando și Vukašin Milićević. Având în vedere că Sinodul are încă un rol decisiv în ceea ce privește poziția profesoriilor, Bulović a fost dispus să pedepsească trei profesori, dar a fost „respins” de un alt membru al Sinodului, Mitropolitul Hrizostom. Acesta este modul în care Prof. Kubat comentează acțiunile Sinodului pentru mass-media sârbă: „Nimeni nu ne-a invitat să vorbim și acest lucru este ceva de bază. Mă întreb dacă aceasta este o represiune pentru declarația mea făcută pe portalul Nova.rs, unde am pus la îndoială legitimitatea poziției episcopului Irinej în departamentul nostru? Sau poate posibilul motiv ar putea fi faptul că am depus o petiție la consiliul de etică profesională [Universitatea din Belgrad], solicitând o anchetă cu privire la procedura de alegere a consiliului nostru de facultate”. În orice caz, continuă Kubat: „De ce a trebuit să învățăm toate acestea din mass-media? În calitate de profesori, cel mai puțin ne-am putea aștepta să fim informați corespunzător. Acum șase sute de ani Jan Hus a fost acuzat, dar a mers la proces și și-a luat poziția. Am fost judecați și noi, fără nicio întrebare”.
Permiteți-mi acuma să încerc să plasez această problemă importantă într-un context mai larg academic, bisericesc și politic. Interferența Sfântului Sinod în autonomia FOT și încălcarea normelor legale ale Universității din Belgrad trebuie plasată în contextul unei demonstrații nelegitime și necontrolate a puterii ecleziastice și politice – de data aceasta îndreptată împotriva profesorilor de teologie care și-au exercitat libertatea de gândire, conștiință și exprimare publică. Iată ce îi deranjează pe unii dintre prelații SPC care sunt parte din Sinod. Deja în 2019, consiliul statutar al Universității din Belgrad a făcut referire la încălcarea unei serii de norme statutare și legale cu privire la relațiile dintre Sinod și FOT. Cu toate acestea, Sinodul a ignorat complet avertismentul Rectoratului Universității cu privire la funcționarea ilegală a consiliului facultății. Făcând lucrurile și mai grele pentru sistemul juridic, Guvernul Serbiei, fondatorul FOT, a asistat Sinodul prin numirea a opt membri ai consiliului facultății (ilegitim), inclusiv Episcopul Irinej Bulović – membru al Sfântului Sinod, care figurează și ca reprezentantul statului! Prin urmare, este clar că biserica și guvernele de stat au cooperat îndeaproape la încălcarea Constituției Serbiei (articolul 11) și a legilor sale, inclusiv a statutului celei mai vechi și mai reputate universități de stat din Serbia. Până de curând, SPC (o instituție constituțională separată de stat și, în consecință, de învățământul superior) nu a fost prea implicată în afacerile academice ale lui FOT, astfel încât un fel de modus vivendi a menținut această coabitare instituțională fragilă. Conform Legii Bisericilor și Comunităților Religioase (2006), organizațiile religioase au dreptul de a-și coordona independent activitățile, în mod autonom în treburile lor interne și publice (articolul 6). Cu toate acestea, „instituțiile de învățământ religios incluse în sistemul de învățământ sunt obligate să respecte condițiile și standardele sistemului de învățământ în conformitate cu reglementările educaționale” (articolul 37, sublinierea mea). În ceea ce privește Universitatea din Belgrad, sarcina sa este de a proteja autonomia uneia dintre cele 31 de departamente din rangul său, inclusiv libertățile academice și drepturile constituționale și legale ale profesorilor săi. Prin urmare, Universitatea este obligată să ofere pe deplin legalitatea muncii pentru membrii departamentelor, inclusiv FOT.
În ceea ce privește „curenții” și facțiunile predominante din cadrul SPC, astăzi acestea sunt în mare parte împărțite în două grupe: cei care susțin și cei care se opun regimului lui Vučić din Serbia. Se pare că ideile și programele teologice nu generează criză la FOT. În joc, în principal, sunt conflicte și interese personale, în timp ce o minoritate a prelaților beneficiază de un sprijin puternic din partea centrelor politice de putere. Aceste antagonisme personale au devenit atât de nerezonabile încât ar trebui menționat cazul unui episcop ortodox care împiedică traducerea Vechiului Testament din ebraică din motive personale!
În concluzie, aș observa că la începutul secolului XXI, Serbia a văzut apariția unei mici aripi liberale în cadrul SPC. Din când în când, acele proclivități liberale puteau fi detectate în discursurile publice și în interviurile mass-media mai mult decât în adunările oficiale ale bisericii și în cadrele ecleziastice. În afară de poziția lor moderată pro-europeană care ar putea, cel puțin parțial, să fie explicată prin numirile acestor episcopi în poziții din diaspora occidentală, acest curent liberal susține modernizarea și revitalizarea treptată a bisericii, inclusiv o viziune mai independentă a lui FOT (orientată mai academic si mai puțin religios). Sunt înclinat să cred că perspectivele teologilor „rebeli” de la FOT prezintă unele trăsături ale acestui tip de influență. Aici vorbim despre o generație predominant mai tânără de profesori de teologie sârbi ortodocși, născuți în principal între anii 1970 și 1980. Au ajuns la vârsta intelectuală în perioada democratică post-Milošević și acest lucru ar fi putut influența educația lor politică și socială. În principal, ei sunt „millennials” educați în școlile moderne sau la Universitatea din Belgrad de după 2000. Darwin face parte din educația lor seculară, ca și cum Nikolaj și Justin sunt capitole din curricula și literatura lor teologică. Unii dintre ei au fost activi în proiecte educaționale alternative (cum ar fi programele regionale de consolidare a păcii și de reconciliere ale diferitelor CSOs) și, cu o experiență internațională, sunt în mod normal înclinați spre dialog ecumenic și teologie de ultimă oră. Cu sprijinul mai pronunțat, sau cel puțin tacit, al episcopilor care slujesc predominant în diaspora occidentală (de exemplu: Grigorije, Maksim), ei au toate condițiile necesare pentru a-și alimenta punctele de vedere reformiste și moderniste atât în problemele teologice, cât și în cele ecleziastice. Rămâne să vedem, în deceniile care urmează, cât de profund vor participa la mult așteptata și mult necesara reîntinerire a SPC.
Milan Vukomanović este profesor de sociologie a religiei la Facultatea de Filosofie a Universității din Belgrad.
Ortodoxia Publică (Public Orthodoxy) încearcă să promoveze conversația, oferind un forum pentru perspective diverse asupra problemelor contemporane legate de creștinismul ortodox. Pozițiile exprimate în acest eseu sunt exclusiv ale autorului și nu reprezintă neapărat opiniile editorilor sau ale Centrului de Studii Creștine Ortodoxe.
