Seraj Assi
A fost o săptămână brutală pentru palestinieni în orașul păcii.
În timp ce grupurile israeliene extremiste pregăteau o paradă provocatoare prin Cartierul Musulman al Orașului Vechi, forțele de securitate israeliene își îndreptară armele asupra protestatarilor pașnici și credincioșilor care făceau rugăciunile sărbătorii de Ramadan la moscheea Aqsa, rănind sute de persoane într-o altă represiune brutală. Videoclipurile care circulă pe rețelele de socializare în ultimele zile au arătat ofițeri de poliție israelieni aruncând grenade asomatoare și trăgând gloanțe de cauciuc asupra palestinienilor în interiorul moscheii, atacând credincioșii palestinieni cu bombe cu gaze lacrimogene și bătând violent un palestinian în complexul moscheii. Imagini deranjante au arătat un grup de ultranaționaliști evrei dansând plini de bucurie la vederea unor flăcări care săreau deasupra complexului moscheii Aqsa. Violența a crescut rapid în țară, iar amenințarea unui război civil era mai reală ca oricând, pe străzile orașelor mixte ale Israelului, în special Lod, Ramla, Acre, Haifa și Jaffa, unde arabii și evreii, musulmanii și creștinii au reușit o coexistență delicată de zeci de ani. Mai la sud, atacurile israeliene în Gaza au ucis peste 100 de palestinieni, inclusiv copii, și au rănit alți 1000, în timp ce au distrus clădiri cu mai multe etaje și au strămutat sute de rezidenți.
Încă o dată, Israelul și-a transformat sărbătorile Zilei Ierusalimului, o sărbătoare națională israeliană care comemorează reunificarea Ierusalimului și instaurarea controlului israelian asupra Orașului Vechi, într-o ocazie de a reprima palestinienii și de a reaminti lumii că este, de fapt, așa cum și un un raport al organizației Human Rights Watch a recunoscut săptămâna trecută, un stat de apartheid.
Deci, ceea ce se întâmplă la Ierusalim nu sunt doar „conflicte” între israelieni și palestinieni, așa cum ar vrea curentul mainstream să credeți. Ceea ce se întâmplă este realitatea zilnică brutală a unei puteri ocupante, încurajată de sprijinul necondiționat al SUA și de apatia internațională, care își exercită puterea militară împotriva unui popor apatrid care trăiește sub controlul său, dezbrăcat de drepturile fundamentale ale omului și ale drepturilor civile. Ceea ce se întâmplă este o administrație Netanyahu aparent încurajată de tăcerea asurzitoare a lui Washington, unde administrația Biden nu a luat încă o poziție clară cu privire la încălcarea continuă a drepturilor palestiniene.
Tensiunile au început să crească în oraș de săptămâni întregi. Locuitori Ierusalimului s-au pregătit pentru evenimente neliniștitoare în timp ce curtea supremă israeliană se pregătea să se pronunțe în favoarea evacuărilor forțate a șase familii palestiniene din casele lor din cartierul Sheikh Jarrah din Ierusalimul de Est, unde locuiseră de zeci de ani. Grupuri de militanți evrei puternic înarmați, au organizat parade provocatoare prin cartierele arabe și cartierele musulmane din Orașul Vechi, în timp ce autoritățile israeliene au impus restricții asupra închinătorilor palestinieni în timpul Ramadanului, interzicându-le musulmanilor să se adune la o piață aleasă de ei în primele săptămâni ale lunii sfinte. Între timp, grupuri naționaliste evreiești presau pentru dreptul de a se ruga în complexul moscheii Aqsa. În cadrul unui acord delicat de status quo, un trust islamic cunoscut sub numele de Waqf, finanțat și controlat de Iordania, administrează moscheea Aqsa și Domul Stâncii, în timp ce forțele de securitate israeliene își mențin prezența pe loc și colaborează cu Waqf. Evreilor și creștinilor li se permite să viziteze, dar li se interzice să se roage în temeiul aranjamentului de status quo.
Comunitatea creștină nu s-a descurcat mai bine. Israelul îi împiedică pe creștini să viziteze Ierusalimul și Betleemul de Crăciun, în special pe cei care provin din Gaza, unde locuiesc aproximativ 1000 de creștini, majoritatea greci ortodocși. Conducătorii bisericii din Ierusalim se confruntă zilnic cu abuzuri și hărțuiri, amenințări și intimidări, din partea coloniștilor israelieni. Acestea includ acte de vandalism, incendiere și profanare a proprietăților bisericii din orașul antic. Nu cu mult timp în urmă, un seminar ortodox grec a fost incendiat și vandalizat cu graffiti anticreștini.
Comunitatea creștină din Ierusalim se confruntă, de asemenea, cu amenințarea zilnică a achizițiilor forțate de proprietăți bisericești de către coloniștii evrei cu putere și cu exproprierea de către stat a terenurilor bisericești. Biserica ortodoxă greacă, cea mai veche prezență creștină din Orașul Vechi, a raportat mai multe încercări ale organizațiilor de coloniști de a pune mâna pe proprietățile sale lângă Poarta Jaffa, principala intrare în cartierele creștine și armene. Organizațiile de coloniști precum Ateret Cohanim au achiziționat agresiv terenuri bisericești pentru a spori prezența evreiască în Orașul Vechi și pentru a îndeplini ceea ce grupul de coloniști numește „răscumpărarea fizică și spirituală” a Orașului Vechi.
Dar rădăcinile problemei se adâncesc. Timp de decenii Israelul a declarat unilateral Ierusalimul „capitala sa eternă și unificată”. (SUA și-a dat binecuvântarea mutându-și ambasada la Ierusalim.) În timp ce prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a reafirmat săptămâna trecută: „Ierusalimul este capitala Israelului și la fel cum fiecare națiune își construiește capitala și își consolidează capitala, avem și noi dreptul să construim în Ierusalim și să consolidăm Ierusalimul. Asta am făcut și asta vom continua să facem. ” Revendicările continue ale Israelului de drepturi exclusive asupra Ierusalimului au încurajat comunitatea sa de coloniști pentru noi extreme, permițând în același timp Israelului să urmeze politici care vizează deplasarea și deposedarea palestinienilor din oraș.
Palestinienii văd aceste politici ca pe o schemă descătușată de acaparare a pământului, un plan expansionist conceput în plină zi și susținut de coloniști violenți. Viziunea „Ierusalimului Mare” al lui Netanyahu intenționează să anexeze Ierusalimul, unde trăiesc sute de mii de palestinieni, care reprezintă aproape 40% din populația orașului, plus mii de palestinieni care trăiesc dincolo de „bariera de separare” din Ierusalimul de Est, și care se confruntă cu perspectiva zilnică de strămutare. Coloniștii de extremă dreaptă, înarmați până la dinți și încurajați de politicieni de dreapta, cer ca Curtea Supremă israeliană să evacueze familiile palestiniene din Ierusalimul de Est. Prin anexarea Ierusalimului de Est, Israelul se îndreaptă rapid către o realitate în care va fi un stat unic care, mai devreme sau mai târziu, va culmina cu o minoritate evreiască care va guverna o majoritate palestiniană într-un regim stil apartheid. (Spre deosebire de evrei, palestinienii musulmani și creștini din Ierusalim trăiesc ca cetățeni apatrizi a căror stare de reședință permanentă poate fi evocată de Israel în orice moment.)
Dar Ierusalimul aparține tuturor crezurilor sale. Este așezată pe un teren considerat sacru de cele trei grupuri de credință. Evreii cred că este locul sacru unde au existat cele două temple care au fost centrul vieții lor religioase și comunale. Ierusalimul găzduiește Biserica Sfântului Mormânt. Este locul în care Isus a predicat, a murit și a înviat. Orașul este acum un loc important de pelerinaj pentru creștinii din întreaga lume, mulți dintre aceștia văd, de asemenea, Ierusalimul drept locul unde va avea loc a Doua Venire a lui Isus. Orașul găzduiește moscheea Aqsa, una dintre cele mai sfinte moschee din Islam, unde profetul Mahomed a urcat la cer și și-a făcut călătoria de noapte din Mecca. Este, de asemenea, locul evenimentelor cheie din viața lui Isus și a altor figuri sacre din Islam.
Datorită statutului său delicat, Ierusalimul a fost locul tulburărilor nesfârșite din Palestina. A fost locul de naștere al celei de-a doua Intifada, care a izbucnit acum două decenii după o vizită provocatoare a lui Ariel Sharon la complexul moscheii Aqsa și locul revoltelor mortale din 1990, care au explodat după ce un grup de extremiști evrei au încercat să pună o piatră de temelie pentru un nou templu.
Calea către pace în Palestina trece prin Ierusalim și, până când nu va exista o soluție justă pentru palestinieni și situația lor dificilă, nu va exista niciodată pace în Ierusalim.
Seraj Assi este doctor în studii arabe și islamice la Universitatea Georgetown. Este autorul The History and Politics of the Bedouin: Reimagining Nomadism in Modern Palestine (Routledge 2018).
Ortodoxia Publică (Public Orthodoxy) încearcă să promoveze conversația, oferind un forum pentru perspective diverse asupra problemelor contemporane legate de creștinismul ortodox. Pozițiile exprimate în acest eseu sunt exclusiv ale autorului și nu reprezintă neapărat opiniile editorilor sau ale Centrului de Studii Creștine Ortodoxe.
