Alice Isabella Sullivan și Maria Alessia Rossi
Arta ortodoxă a regiunilor creștine din Europa de Est are multe de oferit, și totuși a fost lăsată la marginea intereselor de cercetare. În afara comunităților locale și a cercurilor de specialiști academici, se știe relativ puțin despre țările, popoarele, culturile și istoriile Europei de Est. Acest lucru este evident mai ales pentru Evul Mediu și perioadele moderne timpurii, ale căror studii au fost împărțite între tradițiile occidentale și cele ale Imperiului Bizantin, inclusiv secolele de după căderea Constantinopolului în 1453, cu câteva momente de contact explorate în proiecte de cercetare sau în studii. Istoria, arta și cultura Europei de Est, și bogata producție artistică ortodoxă a acestor țări, au fost excluse din perspectivele geografice, tematice, culturale și temporale ale istoriei artei. În esență, arta ortodoxă pune probleme periodizărilor artificiale și granițelor geografice stabilite în istoria artei, dar studiul său are potențialul de a îmbunătăți imaginea și de a aduce în conversație voci care au fost de mult timp tăcute (sau reduse la tăcere).
Inconsistențele și dezacordurile în definițiile geografice ale Europei de Est au contribuit la marginalizarea sferelor culturale ortodoxe din cadrul acesteia. Ceea ce constituie Europa de Est, Europa de Sud-Est, Europa Centrală sau Europa de Est-Centrală la un moment dat s-a schimbat în timp. Regiunile din Peninsula Balcanică, Munții Carpați și mai la nord în Rusia au fost incluse în unele perioade în conversații selectate, dar cu alte ocazii, au fost excluse și ignorate cu totul. Pentru o mare parte din Evul Mediu târziu și perioada modernă timpurie, teritoriile est-europene – precum principatul Țării Românești, al Moldovei și al Transilvaniei din jurul Munților Carpați (care au format ulterior Romania), puterile Rusiei Kievane, Moscova, Serbia și Bulgaria – au avut granițe politice schimbătoare care complică imaginea. Astăzi, aceste ținuturi sunt situate în multe țări diferite, fiecare cu limba și obiceiurile sale. Istoria este complexă, dar și diversă și ar putea îmbogăți înțelegerea noastră despre interconectarea lumii medievale și a diferitelor tradiții care au contribuit la dezvoltarea obiceiurilor locale și a repertoarele vizuale.
De fapt, Europa de Est de multă vreme a stat la răscruce de tradiții și viziuni concurente ale lumii – printre care cea latină, greacă și slavă – care au modelat evoluțiile politice, militare, economice, religioase, culturale și artistice locale. Cu toate acestea, specificul fiecărei regiuni și, în zilele de azi, abordările politicile și naționaliste, au consolidat tendința de a le trata separat, împiedicând cercetătorii să pună la îndoială dacă aspecte ale dezvoltărilor locale ar putea fi considerate ca expresii ale unei istorii comune. Pentru o mare parte a secolului al XX-lea, agendele ideologice, prejudecățile din scrierile istorice și dificultățile în obținerea accesului fizic și intelectual la Europa de Est au contribuit la această problemă. Cortina de fier a creat, de asemenea, bariere fizice și ideologice, separând în special sferele culturale creștine orientale de restul continentului. Accesul la oameni, locuri și cunoștințe a fost limitat.
Dar acum, eforturile globale din cadrul studiilor medievale și bizantine încurajează explorări ale lumii medievale marginalizate, permițând să apară o imagine mai complexă a țărilor Europei de Est. Pentru aceste teritorii, puterea spirituală a Bizanțului și a Ortodoxiei Orientale a avut un impact profund, mai ales evident în sfera artistică. Acesta a fost evident în secolele care au dus la căderea Constantinopolului și mai ales în deceniile care au urmat. Teritoriile Europei de Est au preluat roluri importante în continuarea și remodelarea artei și culturii bizantine după prăbușirea imperiului.
O înțelegere mai nuanțată a Bizanțului în Europa de Est se află la baza recentului volum Byzantium in Eastern European Visual Culture in the Late Middle Ages (Brill, 2020), co-redactat de Maria Alessia Rossi și Alice Isabella Sullivan. Volumul se ocupă de probleme de contact cultural și de patronaj, precum și de transformarea și adaptarea modelelor artistice, culturale, teologice și politice bizantine alături de tradițiile locale, evidente în arhitectură, pictura monumentală, icoane, sculptură, textile, texte scrise, și ceremonii în Europa de Est. Mai exact, în discutarea regiunilor Europei de Est precum Croația, Republica Macedonia de Nord, Serbia, Bulgaria, România și Rusia între secolele XIV și XVI în sine și în raport cu evoluțiile din sfera culturală bizantină, acest volum contestă presupuneri anterioare despre producția artistică a acestor teritorii, în timp ce pune arta ortodoxă a acestor regiuni în contextul mai larg al istoriei artei.
Mai presus de toate, ceea ce ocupă un loc central în această publicație este complexitatea dezvoltărilor locale în artă, arhitectură și cultura vizuală ortodoxă față de formele artistice adoptate din alte părți și în special din Bizanț. Deși istoricii au abordat problema „influenței” Bizanțului în conturarea vieții culturale, religioase și politice a regiunilor Europei de Est, imaginea care a apărut inițial punea accentul pe dinamica centru-periferie, cu Constantinopolul ca putere superioară din punct de vedere ideologic, aruncându-și „influența” în sfera culturală ortodoxă. Cu toate acestea, dovezile textuale, materiale și vizuale luate în considerație, dezvăluie creativitatea și inventivitatea în negocierile tradițiilor concurente din contextele locale.
Deși arta, arhitectura și cultura vizuală a așa-numitei perioade post-bizantine au fost îndepărtate pentru mult timp ca fiind derivate și neoriginale, ele sunt de fapt bogate, dinamice și asemănătoare cu producția artistică a Imperiului Bizantin în vârfurile sale de glorie. Prăbușirea Bizanțului nu a pus capăt creativităților și dezvoltărilor culturale. Dimpotrivă, a contribuit la mișcările de oameni, obiecte și idei peste granițele stabilite, ceea ce a facilitat contactele interculturale, modelând producția și modurile de viață locale. Dovezile materiale examinate împreună cu evidența istorică scrisă pot îmbunătăți imaginea unicității locale și interconectării peisajelor culturale din Europa de Est, precum și dimensiunile artelor ortodoxe.
Regiunile Europei de Est, după cum arată această nouă carte, nu sunt doar locuri de „influență” din alte părți. În schimb, aceste teritorii oferă rețele dinamice de contact și schimb care permit cercetătorilor să dezvăluie imagini mai bogate ale formelor artistice și culturale locale și ale tradițiilor comune dintre acestea. Cartea prezintă exemple despre cum putem începe să dezlegăm dimensiunile prismatice ale artei, arhitecturii și culturii vizuale ortodoxe din Europa de Est, să continuăm să extindem parametrii temporali și geografici ai studiului artei medievale, bizantine și post-bizantine, și să schițăm conexiunile care s-au extins în Evul Mediu târziu și în perioada modernă timpurie.
Acest volum este primul dintr-o serie de publicații menite să atragă atenția asupra valorii artei ortodoxe și a tradițiilor artistice și culturale ale Europei de Est. Aceste eforturi fac parte din inițiativa North of Byzantium, care se focusează pe producția artistică medievală a frontierelor nordice ale Imperiului Bizantin în Europa de Est.
Alice Isabella Sullivan (Tufts University) și Maria Alessia Rossi (Princeton University) sunt co-fondatoarele inițiativei North of Byzantium. Twitter: @NorthofByzance
Ortodoxia Publică (Public Orthodoxy) încearcă să promoveze conversația, oferind un forum pentru perspective diverse asupra problemelor contemporane legate de creștinismul ortodox. Pozițiile exprimate în acest eseu sunt exclusiv ale autorului și nu reprezintă neapărat opiniile editorilor sau ale Centrului de Studii Creștine Ortodoxe.
