de Nidhin Donald
Acum câteva zile, am sunat un preot iezuit în Bihar (un stat din estul Indiei) pentru a-i cunoaște părerile despre condițiile vieții creștinilor în timpul pandemiei actuale. El a fost năucit de întrebare și a afirmat cu emfază – bogații supraviețuiesc și săracii mor, aceasta este povestea pandemiei. Creștinii, ca toți ceilalți oameni din India, sunt la curent cu această regulă. Potrivit acestuia, nu există o „perspectivă creștină” față de pandemie. Răspunsul lui a fost de înțeles. Lucrând toată viața lui într-unul dintre cele mai sărace state cu resurse reduse din India cunoaște mult prea bine defectele și probleme sistemului claselor și castelor. Astfel, discuția exclusivă despre creștini sau creștinism, în special în timpul unei pandemii, nu este o prioritate.
Mai puțin de trei la sută dintre indieni sunt creștini. Totuși, numărul lor absolut este comparabil cu populațiile creștine din Spania, Kenya, Polonia și Ucraina. De fapt, există mai mulți creștini în India decât în Venezuela. Creștinii nu sunt răspândiți uniform în toată țara. Jumătate dintre ei sunt concentrați în statele peninsulare sudice Kerala, Tamil Nadu, Karnataka, Telangana și Andhra Pradesh (numai Kerala reprezintă 22% din populația creștină totală). Din jumătatea rămasă, aproape optzeci la sută sunt răspândiți în statele de est și nord-est, iar restul în vestul, nordul și statele centrale ale Indiei. Populația este împărțită în continuare în funcție de confesie și de castă / etnie, limbă, interesele de clasă și afilierile politice. Toți acești factori fac generalizarea bazată pe religie la nivel național o chestiune problematică. Datorită varietății confesionale, populațiile creștine sunt conectate cu diferite grupuri ale societății civile și circuitele globale.
Indiferent de aceste limitări etice și metodologice, mă pot gândi la trei aspecte demne de menționat. În primul rând, la fel ca în restul globului, pandemia a schimbat modalitatea închinării creștinilor și participării lor la slujbe, oferta de ajutor precum și îngrijirea pastorală în India. Confesiunile dominante au evitat cu atenție rugăciunile și sărbătorile comunale. Au optat pentru soluții tehnologice ori de câte ori este posibil. Internetul are, totuși, anumite dezavantaje: a redus veniturile diferitelor confesiuni care depind de contribuțiile individuale pentru salarii și alte cheltuieli. Căsătoriile au fost amânate pe termen nelimitat. Au fost puse în aplicare protocoale standard precum distanțarea socială, utilizarea gelului dezinfectant pentru mâini, dezinfectarea regulată a spațiilor bisericilor și utilizarea termometrelor fără contact pentru examinarea vizitatorilor. Înmormântările precum și alte ritualuri au fost modificate în conformitate cu liniile directive și ordinele statului – adesea de mai multe ori pe baza nevoilor confesiunilor și episcopilor respectivi. În afara acestui fapt, mortalitatea ridicată celui de al doilea val a forțat mai multe familii creștine să opteze pentru incinerare pentru a evita supraaglomerarea cimitirelor. Printre creștinii bine înstăriți, majoritatea cărora trăiesc în diaspora, serviciile funerare online și ritualurile ținute acasă erau la modă chiar înainte de pandemie, iar utilizarea tehnologiei digitale în ritualurile de zi cu zi s-ar putea să continue și în viitor. S-a dovedit în timpul pandemiei că puține ritualuri erau „absolut necesare”. Bisericile trebuiau să urmeze în cele din urmă regulile stabilite de stat, lucru care a fost făcut cu puțină rezistență sau deloc.
Guvernul central nu a luat măsurile de rigoare și din cauza neglijenţei lui a fost nepregătit pentru cel de-al doilea val al pandemiei. Poveștile despre lipsa de oxigen, morminte masive anonime, cadavre care plutesc și un sistem sanitar public care se află în prăbușire în India sunt acum binecunoscute universal. Bisericile care controlează un număr semnificativ de spitale private au încercat să se asigure că pacienții cu coronavirus nu vor fi suprataxați, cel puțin oficial și au început și serviciile de teleconsultare pentru cei nevoiași. Multe biserici au fost transformate în centre de îngrijire Covid. Asociația Catolică de Sănătate din India și Coaliția Creștină pentru Sănătate din India și-au oferit rețeaua largă de spitale și facilități aliate pentru combaterea lui Covid, colaborând activ cu autoritățile competente. Bisericile din India au oferit ajutor important migranților inter-statali care au pierdut locurile lor de muncă în timpul pandemiei. Datorită exigenței vocației lor, un număr mare de preoți și-au pierdut viața în timpul celui de-al doilea val, majoritatea dintre ei fiind în vârstă de 40 de ani. În timp ce, pe de o parte, găsim instituții creștine, în special spitale și programe de ajutor social, care își intensifică serviciile pentru a salva vieți, pe de altă parte, întâlnim și organizarea de evenimente care contribuie la răspândirea virusului, cum ar fi pelerinaje masive, uneori chiar împotriva directivelor autorităților episcopale superioare – obligând guvernul să persecute preoți și laici de asemena.
În al doilea rând, anumite mass-media de dreapta indiene fabrică cu zel povești anti-creștine (și anti-minoritare) în mijlocul pandemiei. Urmăresc o propagandă parșivă, prezentănd Creștinul drept adversar (fără ca să fie luat în evidență diversitatea creștinilor) care amenință populația hindusă cu conversii ascunse. Luați în considerare această poveste de pe un astfel de site – o tânără doctoriță din statul Madhya Pradesh a fost „prinsă” cu o singură broșură care avea informații despre site-uri creștine și rugăciuni. Ea a fost imediat interogată de organizația naționalistă hinduistă Rashtriya Swayamsevak Sangh și de poliție. În cel mai scurt timp, tehsildarul sau magistratul subdivizional au ajuns la fața locului și au preluat ancheta. Tânăra este angajată de stat și se pare că participa la o campanie de informare despre sănătatea publică, tip „din ușă în ușă”. S-ar putea confrunta cu acuzații iminente din legea controversată despre anti-conversiune din Madhya Pradesh. Este de remarcat faptul că, în timpul pandemiei, mai multe state guvernate de Partidul Popular Indian au înăsprit legislația respectivă pentru a face ilegală conversiunea de dragul căsătoriei. Aceste legi sunt cunoscute sub numele de “jihad al Iubirii”. Mai multe site-uri web au susținut că bisericile din India s-au folosit de munca lor de caritate în timpul pandemiei pentru a converti populația la creștinism și „a planta biserici”. Astfel de reclamații sunt rău intenționate și susțin reclamații neconfirmate. Cu toate acestea, ele au fost răspândite ca un incendiu în ecosistemul digital. Mașina de propagandă este destul de neschimbată în India. Creștinii sunt întotdeauna considerați potențiali subiecți de suspiciune în cultura națională emergentă a Indiei. Astfel, orice răspuns sau participare a creștinilor în timpul unei crize sau în timpuri normale deține potențialul de interpretare greșită. Moștenirea acestei suspiciuni își are rădăcina la mișcarea naționalistă din India.
În al treilea rând, în timp ce propagandiștii hinduși își joacă rolul de a menține vie frica „adversarului creștin”, ne confruntăm și cu Creștini care râspăndesc propria lor versiune de dezinformare asupra virusului, cauzelor și consecințelor acestuia. Un exemplu important este organizația creștină lui Jesus Calls condusă de familia Dhinakaran. Această controversată organizație multinațională susține că predicatorul său șef, Paul Dhinakaran (fiul celebrului televanghelist DGS Dhinakaran), a prezis în 2016 că China se va confrunta cu un „atac de pestă”, deoarece nu le pasă de cuvântul lui Dumnezeu. Canalul YouTube al acestei întreprinderi religioase rulează mai multe videoclipuri înșelătoare despre această predicție. Literalismul biblic are mulți factori în India. Cu ajutorul unor versete biblice selectate, Paul – doctor în marketing de la Universitatea din Madras, conform paginii sale web oficiale – comercializează răspunsuri ușoare la întrebări complexe în jurul pandemiei. Literalismul biblic îl face, de asemenea, un susținător înflăcărat al propagandei sioniste (asta este o poveste care va fi abordată altă dată). În mod clar, Paul nu este singur într-un astfel de obscurantism popular. Odată cu venirea pandemiei, evangheliștii digitali par să-și fi extins și diversificat modelele lor de finanțare. Cu pagini de Facebook, canale YouTube, linii digitale de rugăciune și centre telefonice de rugăciune, aceste ministere și-au reinventat domeniul de aplicare. Interesant este faptul că ecosistemul online al fundamentaliștilor hinduși se hrănește cu afirmațiile făcute de fundamentaliștii creștini. Se citesc reciproc și împreună reprezintă o provocare pentru sănătatea publică într-o economie digitală orientată spre atenție.
În mod clar, niciuna dintre cele trei probleme menționate mai sus nu pare a fi probleme specifice Indiei. Găsim variații ale rasismului anti-minorități, schimbări de rituale și dezinformare creștină în majoritatea părților unei lumi globalizate. Poate că pandemia accelerează aceste procese și le atribuie noi semnificații. În India, asistăm la acest lucru.
Nidhin Donald și-a prezentat recent teza de doctorat intitulată „Reproducing Identities in Digital Spaces: A Sociological Study of Syrian Christian Families”, la Universitatea Jawaharlal Nehru, Delhi. Disertația sa de masterat a fost o explorare sociologică a istoriei familiilor creștine syriene din Kerala. Principalele sale interese includ – familia, religia, casta, internetul și politica socială.
Ortodoxia Publică (Public Orthodoxy) încearcă să promoveze conversația, oferind un forum pentru perspective diverse asupra problemelor contemporane legate de creștinismul ortodox. Pozițiile exprimate în acest eseu sunt exclusiv ale autorului și nu reprezintă neapărat opiniile editorilor sau ale Centrului de Studii Creștine Ortodoxe.
