Dietmar Schon O.P.
În prefața sa la documentul de etică socială „Pentru viața lumii”, arhiepiscopul Elpidoforos al Americii a invitat credincioșii ortodocși, precum și creștinii din alte confesiuni și toți oamenii de bunăvoință, să se angajeze cu textul și să intre într-un discurs despre el. Ca răspuns la această invitație, autorul, membru al Bisericii Romano-Catolice, a analizat temeinic textul, scris în spiritul tradiției ortodoxe a creștinismului, și a apreciat semnificația acestuia.
Documentul de etică socială a fost menit să continue angajamentul cu lumea modernă început de Sfântul și Marele Sinod al Cretei în 2016. Având în vedere noile întrebări și provocări, au fost necesare eforturi suplimentare pentru a oferi impulsuri de perspectivă pentru biserică și pentru credincioșii săi. O comparație cu documentele sinodale arată că documentul social-etic contribuie la o fațetă semnificativă în acest sens. Documentele cu conținut social-etic publicate anterior de Biserica Ortodoxă Rusă au fost incluse în studiu pentru a putea răspunde la întrebarea continuităților sau a accentelor noi. Accesul la lumea gândirii și la înțelegerea documentului social-etic sunt deschise de contribuțiile și publicațiile multiple ale Patriarhului Ecumenic Bartolomeu și ale multor teologi ortodocși. Nu a fost nici intenționat, nici posibil în cadrul acestui studiu să se încerce să acopere pe deplin diversitatea pozițiilor și afirmațiilor teologiei ortodoxe pe spectrul larg de subiecte acoperite de document. Includerea unei selecții de contribuții de către ierarhi și teologi a servit mai degrabă scopul abordării textului în orizontul căruia îi aparține, și anume cel al ortodoxiei. Făcând acest lucru, a devenit evident că „Pentru viața lumii” a fost în mod constant extras din aspecte specifice ale teologiei ortodoxe moderne dezvoltate de-a lungul deceniilor.
Deși documentul nu conține o secțiune dedicată în mod explicit temei „globalizării”, orientarea sa de bază este atât de consecventă la nivel global încât un element al scopului său poate fi discernut în acesta. Orizontul ar trebui lărgit spre deosebire de o abordare națională. Orientarea globală a textului se referă, pe de o parte, la răspândirea ortodoxiei la nivel mondial. Astfel, diaspora ortodoxă, inclusiv experiențele și provocările sale specifice, este valorificată și primește o percepție adecvată alături de țările cu o populație ortodoxă majoritară. Perspectiva transcendentă constantă a „națiunii” a condus la reevaluări în contextul unei serii întregi de subiecte individuale. Acestea includ, de exemplu, o actualizare a rolului bisericii în societate și stat în secțiunea II, care rezultă dintr-o relativizare a realităților istorice ale Imperiului Bizantin pentru Ortodoxia de astăzi. Respingerea unei „bizantinizări” ca orizont de așteptare în dialogul ecumenic poate da un impuls acestui lucru. Același lucru este valabil și pentru întâlnirea ortodoxiei cu alte religii și culturi. În secțiunea a VI-a, tema „inculturării” – în această formă probabil pentru prima dată într-un document oficial al Bisericii Ortodoxe – ar putea fi astfel strânsă. Mai presus de toate, însă, devine perceptibil pentru cititorii documentului că ortodoxia poate și dorește să se pronunțe asupra problemelor care ating viața de zi cu zi a oamenilor. Acest lucru este valabil mai ales în cazul provocărilor de importanță internațională. În acest sens, Patriarhia Ecumenică, cu orientarea sa internațională dezvoltată succesiv de-a lungul deceniilor, a preluat un rol de pionierat, care poate avea acum un impact mai puternic asupra Ortodoxiei în ansamblu.
Dizolvarea granițelor dintre problemele de relevanță etică care caracterizează documentul socio-etic devine deosebit de tangibilă în discuția progresului tehnologic, cu schimbări în comunicarea interpersonală sau cu urgența păstrării creației. Inițiatorii, precum și autorii documentului socio-etic, au preluat aceste provocări similare și de importanță generală și au făcut o evaluare specific ortodoxă. De aici, un semnal poate ieși în întregimea ortodoxiei, și anume să lărgească orizontul în contrast cu o abordare adesea aproape exclusiv națională și să se implice în contexte mai largi, chiar globale.
The dissolution of boundaries between questions of ethical relevance that characterizes the socio-ethical document becomes particularly tangible in the discussion of technological progress, with changes in interpersonal communication, or with the urgency of preserving creation. Initiators as well as authors of the socio-ethical document have taken up these and similar challenges of general significance and have made a specifically orthodox assessment. From this a signal can go out to the entirety of Orthodoxy, namely to broaden the horizon in contrast to an often almost exclusively national approach and to involve itself in larger, even global contexts.
Deja enciclica Patriarhului Ecumenic din decembrie 2017 se referea la „semnele vremurilor” pentru viitorul proiect. Aceste semne includ faptul că credincioșii trăiesc în societăți caracterizate de pluralitate multiplă: o pluralitate de opinii, curente, moduri de a vedea și de a interpreta; o pluralitate de confesiuni creștine, de religii și viziuni asupra lumii; o pluralitate de actori relevanți social, inclusiv bisericile. Acest semn al vremurilor a fost răspuns la Secțiunea III, § 15 cu o recunoaștere clară și cu o încurajare a credincioșilor la modelarea activă și pozitivă a binelui comun în cadrul condițiilor democratice. În acest fel, Biserica Ortodoxă se abține de la a pretinde o formă exclusivă de suveranitate interpretativă, întrucât ar fi putut să aparțină din punct de vedere istoric unei singure biserici și să fi fost aplicabilă (cf., de asemenea, respingerea unui „debilitant și în multe privințe nostalgie fantastică pentru o epocă de aur dispărută de mult ”în Secțiunea II, § 10). Consecința acestui fapt nu mai este insistarea asupra unei anumite „posesiuni” istorice a bisericii, ci mai degrabă concentrarea asupra credincioșilor, a întrebărilor și a problemelor lor.
De fapt, documentul se dovedește a fi concentrat în mod constant asupra credincioșilor. Numărul de subiecte a fost limitat pentru a facilita angajamentul credincioșilor cu textul, concentrându-se pe elementele esențiale și făcându-l ușor de gestionat în domeniul de aplicare. Limbajul documentului este conceput pentru a explica și a convinge. Doar în foarte puține locuri, de exemplu, cu privire la „protecția copiilor împotriva abuzului” în secțiunea III, limbajul este ca al unei directive autoritare. Dar nu doar în formă, ci și în conținut, preocuparea pastorală se află în centrul textului. Oriunde au apărut margini, nu a fost dictată nicio decizie, dar alegerea soluției etic corecte a fost lăsată în seama celor direct implicați, adică a credincioșilor.
Documentul socio-etic s-a dovedit a fi orientat teologic și „prin-compus” în argumentarea sa. În introducerea teologică, cuvântul cheie „comuniune iubitoare” are o importanță deosebită. Aceasta este o formulare caracteristică, care stabilește o legătură transversală cu concepția teologică a mitropolitului din Pergamon, Ioannis Zizioulas. În acest sens, a fost adoptată o abordare semnificativă a teologiei ortodoxe moderne, bazată pe interpretarea dragostei lui Dumnezeu pentru creația sa și pe un răspuns iubitor al omului la aceasta. A doua trăsătură de bază a introducerii teologice constă în derivarea responsabilității social-etice a credincioșilor din porunca biblică de a-l iubi pe Dumnezeu și pe cel de aproape. Astfel, argumentația a fost ascuțită la cea mai centrală instrucțiune a Evangheliei, completată de aspectul „cunoașterea naturală a lui Dumnezeu”. Prin această abordare a justificării unei datorii de a acționa într-un mod etic social, care este preluată direct din Sfintele Scripturi, introducerea teologică oferă un orizont familiar de înțelegere dincolo de cercul primar al destinatarilor din Ortodoxie, adică pentru creștinii din alte confesiuni și chiar și pentru cei care nu sunt creștini.
Cu toate acestea, discuția aspectelor teologice nu este deloc limitată la pasajele introductive ale secțiunilor. Argumentarea cade în mod repetat asupra aspectelor teologice și arată astfel legătura lor cu fenomenele vremii și ale lumii moderne. Referința la Sfintele Scripturi are o pondere specială, îmbogățită în mod regulat cu referiri la teologia Părinților și la liturghie. Cu toate acestea, documentul nu se oprește nicidecum la o interpretare a acestor surse teologice de cunoștințe. Mai degrabă, poate fi detectată o utilizare specifică a aspectelor teologice centrale sau chiar a unor termeni individuali, care parcurge întregul text și conectează astfel părțile individuale între ele sau le aduce într-o conexiune contextuală. Una peste alta, explicațiile teologice dau cititorului impresia unei mari unități de gândire. Un efect secundar al acestei stringențe interioare a documentului socio-etic este că pasajele de text în care trebuiau căutate compromisuri sau pe subiectul cărora nu există încă o „opinie dominantă” se evidențiază relativ clar, la fel ca lacunele izolate sau rupturile din argumentare.
Este posibil ca unele dintre evaluările făcute în document să conducă la o discuție ortodoxă internă. Poate deveni profitabil dacă transcende monologii autocefale în favoarea unui martor ortodox în lume. În același timp, Biserica Ortodoxă s-a poziționat ca un personaj esențial pentru un discurs social care să fie condus la nivel mondial. Este capabilă să-i dea impulsuri esențiale și orientate spre viitor. Nu în ultimul rând, documentul deschide un nou câmp pentru schimbul între bisericile creștine. Nu pare nerealist să presupunem că dialogul poate duce la cooperare în domeniul eticii sociale și că cooperarea poate duce la o apropiere semnificativă între biserici. Acest lucru ar corespunde bine la provocările vremii.
Dietmar Schon O.P., Dr. theol. habil., este director al Institutului Bisericii de Est din Dieceza de Regensburg și lector la Facultatea Teologică Catolică a Universității din Regensburg.
Ortodoxia Publică (Public Orthodoxy) încearcă să promoveze conversația, oferind un forum pentru perspective diverse asupra problemelor contemporane legate de creștinismul ortodox. Pozițiile exprimate în acest eseu sunt exclusiv ale autorului și nu reprezintă neapărat opiniile editorilor sau ale Centrului de Studii Creștine Ortodoxe.
