Schisma ca Atitudine a Inexistenței: Patriarhia Moscovei și Noile Linii în Ortodoxie

Heta Hurskainen

Cu biserica sa autonomă din Ucraina, Patriarhia Moscovei nu a putut accepta acțiunile Patriarhiei Constantinopolului de a acorda autocefalie Bisericii Ortodoxe din Ucraina (BOUA) în perioada 2018-2019. Patriarhia Moscovei și-a rupt relațiile cu Constantintopolul și cu alte primate care au recunoscut BOUA și a căutat modalități de a sublinia conciliaritatea în Ortodoxie, ignorând, în același timp, poziția Patriarhiei Ecumenice. Decizia de a înființa Exarhatul Patriarhal al Africii la începutul anului 2022 a fost un rezultat neaccidental al acestei dezvoltări.

Patriarhia Moscovei rupsese deja relațiile cu Constantinopolul în 2018, înainte ca tomosul să fie predat BOUA în ianuarie 2019. Până în octombrie 2018, întreaga Patriarhie a Constantinopolului era  considerată contaminată. Patriarhia Moscovei s-a referit la Constantinopol ca fiind  schismatică, a încetat să mai menționeze numele Patriarhului Batolomeu în liturghie și a dizolvat legătura euharistică cu Patriarhia Ecumenică. Pentru Patriarhia Moscovei, găsirea unei noi modalități de cooperare în cadrul Ortodoxiei globale a fost esențială.

Până în ianuarie 2019, Patriarhia Moscovei a făcut apel la cele patru patriarhii antice în ansamblu. Constantinopolul a fost una dintre ele, celalte trei fiind  patriarhiile Alexandriei, Antiohiei și Ierusalimului. Patriarhia Moscovei a părut să sublinieze în mod deosebit declarațiile Patriarhiei Alexandrine din primăvara anului 2019.

Acest lucru este logic. Întrucât Patriarhia Constantinopolului nu mai era considerată parte a Ortodoxiei mondiale și Patriarhul ei Bartolomeu nu mai era menționat în liturghie, Patriarhia Moscovei trebuia să se îndrepte către următoarea prestigioasă patriarhie. Patriarhia Alexandriană, care a aparținut Pentarhiei inițiale a Romei, Constantinopolului, Alexandriei, Antiohiei și Ierusalimului, a fost următoarea cea mai prestigioasă biserică după Constantinopol. Conform interpretării canoanelor și schismelor făcute de Patriarhia Moscovei la acea vreme, doar Alexandria, Antiohia și Ierusalimul aparțineau Ortodoxiei globale în acest moment.

Relația Patriarhiei Moscovei cu Patriarhia Alexandriei s-a schimbat în toamna anului 2019, când Alexandria s-a alăturat Constantinopolului și a recunoscut BOUA. Moscova a întrerupt relațiile euharistice cu clericii și ierarhii individuali care au recunoscut BOUA, dar nu și cu întrega patriarhie. Patriarhia Moscovei a acţionat în baza acestei judecăţi pentru că Patriarhul Alexandriei luase decizia de a se alătura însuşi Constantinopolului şi pentru că alegerea de a urma Constantinopolul nu a fost făcută conform procesului sinodal din Sfântul Sinod al Bisericii din Alexandria.

Se pot vedea diferențele dintre atitudinea Moscovei față de Constantinopol și Alexandria. Prima era considerată schismatică în ansamblu, în timp ce singurii schismatici din acesta din urmă erau pastori și episcopi individuali. Drept urmare, au existat cei din Patriarhia Alexandriană care încă stăteau alături de Moscova – cel puțin în ochii Moscovei.

Moscova a lăsat numele Patriarhului Alexandrin în afara liturghiei. Aceasta însemna că doar doi dintre patriarhii antici — patriarhii Antiohiei și Ierusalimului — erau menționați în liturghia rusă. De asemenea, însemna că Patriarhia Moscovei trebuia să găsească un aliat loial dintre patriarhiile antice rămase pentru a-și sublinia dorința de conciliaritate.

Patriarhul Ierusalimului, Theofilos al III-lea, a vizitat Moscova în noiembrie 2019. În timpul vizitei, Patriarhul Kirill s-a referit pentru prima dată la Biserica Ierusalimului ca fiind mama tuturor bisericilor. Prin evidențierea Bisericii Ierusalimului, Patriarhia Moscovei și-a mutat atenția de la axa Moscova-Constantinopol. Cu acest nou accent, Moscova și-a negat drepturile proprii și ale Constantinopolului ca fiind primul dintre egali. Moscova a creat un sistem care i-a permis să pretindă că urmează ordine canonică, ignorând în același timp pozițiile Constantinopolului și ale Patriarhului Alexandrian. Procedând astfel, Moscova s-a îndreptat către o formă de Ortodoxie în care Moscova făcea parte din Ortodoxia globală, dar bisericile care recunosc BOUA au fost considerate schismatice.

Patriarhia Moscovei a fost dezamăgită de întâlnirea din Amman găzduită de Patriarhul Ierusalimului în 2020, deoarece nu au participat toate bisericile locale care au respins poziția BOUA. Dintre patriarhiile antice, a fost prezent doar Ierusalimul, care a aranjat întâlnirea cu sprijinul Moscovei. Patriarhia Moscovei nu a spus că Patriarhul Ierusalimului îi va înlocui onorific pe patriarhii Constantinopolului sau Alexandriei. Mai degrabă, Moscova a susținut că, spre deosebire de Constantinopol, Patriarhul Ierusalimului va acționa ca o voce a sinodalității Bisericii în încercarea de a reconstrui decizia sinodală de a realiza o Ortodoxie la nivel mondial.

Știrile din ianuarie 2022 au relevat că Patriarhia Moscovei dorea să fie privită ca răbdătoare și dispusă să deschidă un dialog cu Patriarhia Alexandriei – cum ar fi cu Constantinopolul în 2018 – până când Moscova a trebuit să acționeze în numele unei Biserici Ortodoxe canonice. Ingerința a avut loc în interpretarea Moscovei pentru a ajuta preoții care fuseseră victime ale schismei interioare din Patriarhia Alexandriei.

De atunci, Patriarhia Moscovei a ridicat statutul Patriarhiei Ierusalimului pe primul loc printre bisericile ortodoxe și a ignorat Constantinopolul în mai multe cazuri. Patriarhia Alexandriană a fost și ea ignorată de Moscova, dar într-un mod și mai distructiv decât a făcut Constantinopolul, deoarece Moscova a tras prin ea o limită de schismă. Patriarhia Moscovei pare să fi găsit o modalitate, în propriii ochi, de a pretinde că acțiunile sale sunt conciliare și canonice. Strategia ei necesită prezența patriarhiilor antice. Pentru că Moscova nu vrea să fie ignorată, ea trasează noi linii în interiorul și în jurul Ortodoxiei globale și le ignoră pe cele vechi.


Heta Hurskainen este profesor asistent de teologie sistematică (occidentală) la Universitatea din Finlanda de Est, unde teologia ortodoxă și teologia occidentală sunt studiate una lângă alta în cadrul unei școli de teologie.

Ortodoxia Publică (Public Orthodoxy) încearcă să promoveze conversația, oferind un forum pentru perspective diverse asupra problemelor contemporane legate de creștinismul ortodox. Pozițiile exprimate în acest eseu sunt exclusiv ale autorului și nu reprezintă neapărat opiniile editorilor sau ale Centrului de Studii Creștine Ortodoxe.