de Nidhin Donald

Acum câteva zile, am sunat un preot iezuit în Bihar (un stat din estul Indiei) pentru a-i cunoaște părerile despre condițiile vieții creștinilor în timpul pandemiei actuale. El a fost năucit de întrebare și a afirmat cu emfază – bogații supraviețuiesc și săracii mor, aceasta este povestea pandemiei. Creștinii, ca toți ceilalți oameni din India, sunt la curent cu această regulă. Potrivit acestuia, nu există o „perspectivă creștină”  față de pandemie. Răspunsul lui a fost de înțeles. Lucrând toată viața lui într-unul dintre cele mai sărace state cu resurse reduse din India cunoaște mult prea bine defectele și probleme sistemului claselor și castelor. Astfel, discuția exclusivă despre creștini sau creștinism, în special în timpul unei pandemii, nu este o prioritate.

Mai puțin de trei la sută dintre indieni sunt creștini. Totuși, numărul lor absolut este comparabil cu populațiile creștine din Spania, Kenya, Polonia și Ucraina. De fapt, există mai mulți creștini în India decât în Venezuela. Creștinii nu sunt răspândiți uniform în toată țara. Jumătate dintre ei sunt concentrați în statele peninsulare sudice Kerala, Tamil Nadu, Karnataka, Telangana și Andhra Pradesh (numai Kerala reprezintă 22% din populația creștină totală). Din jumătatea rămasă, aproape optzeci la sută sunt răspândiți în statele de est și nord-est, iar restul în vestul, nordul și statele centrale ale Indiei. Populația este împărțită în continuare în funcție de confesie și de castă / etnie, limbă, interesele de clasă și afilierile politice. Toți acești factori fac generalizarea bazată pe religie la nivel național o chestiune problematică. Datorită varietății confesionale, populațiile creștine sunt conectate cu diferite grupuri ale societății civile și circuitele globale.

Pr. Dr. Raju Varghese

Al doilea val de pandemie COVID-19 a lovit India cu peste 400.000 de cazuri de COVID pe zi, numărul morților a atins apogeul, până la punctul în care oamenii mor pe stradă, iar spitalele sunt la capacitate maximă, cu resurse limitate și debordante . Zonele rurale din India având resurse limitate, sunt afectate în mod disproporționat iar oamenii mor din cauza lipsei de acces la medicamente și de o penurie severă de echipamente și oxigen. Datorită populației dense a Indiei, numărul cazurilor continuă să crească și, la rândul său, și numărul morților.

Unul dintre enoriașii mei de la Biserica Ortodoxă Sf. Maria, Suffern, New York, mi-a spus că mătușa sa, care era grav bolnavă de coronavirus, a contactat biroul prim-ministrului indian în efortul său de a solicita internarea la un spital din New Delhi, fără rezultat.  Din cauza lipsei de paturi și echipamente disponibile la spitale și a lipsei îngrijirilor medicale, ea a murit acasă. Chiar și cei care au norocul de a primi internarea într-un spital nu pot primi îngrijiri adecvate, din cauza lipsei severe de medicamente antivirale, oxigen medical și paturi de terapie intensivă.

Thomas Arentzen

Mi se pare, că trăim în vremurile lui Cassiana. Se apropie Săptămâna Mare și împreună cu ea cântarea troparului a femeii păcătoase, după care urmează canonul Sâmbetei Mari, care este, cel puțin în parte, compus de aceași poetă. Dar nu numai atăt: doar cu câțiva ani în urmă, cântărețul și compozitorul Englez Frank Turner a scris un cântec despre Cassiana și relația ei de dragoste neîmplinită cu Împăratul Teofil. Serialul TV „Vikings” prezintă aceeași sfântă poetă precum o Bizantină frumoasă și seducătoare, implicată într-o-o relație secretă de dragoste cu Emirul Ziyadat Allah. A intrat așa în cultura pop a secolului douăzeci și unu, ca un obiect/simbol de speranțe și fantezii moderne. Și încă un eveniment și mai recent:cu câteva zile mai înainte, corul Capella Romana, a lansat un CD complet cu Imnuri lui Cassiana. Acestea sunt într-adevăr vremurile lui Cassiana. Sau nu cumva ar fi mai bine să i spunem „Cassia”, cum era numele ei istoric? De fapt, chiar asta doresc să abordez prin acest scurt eseu, în această epocă, a revenirii frumoasei compozitoare pe scena mondială.

Frank Turner, începe cântecul lui prin a o lăsa să se autointroducă: “Am aflat că ei mă numesc femeia ceea ce căzuse în păcate multe …”. Se inspiră de tradiții mai mult sau mai puțin legendare, care există în jurul vieții ei. Există dragoste și dragoste nereciprocă. Cassia era încă îndrăgostită de Teofil după faimoasa ceremonie alegerii de mireasă, tânjind după el, în ciuda vieții ei monahale, dar așa cum ne spune Wikipedia și multe alte surse online: “Nu a dorit să lase vechea ei patimă să biruiască râvna ei monahală”. A decis fanteziile ei erotice și dorința ei adâncă pentru împărat sa rămână doar o fantezie, netrecând la fapte. Cassia este una din cele, relativ puține sfinte, – predominant femei – care sunt în mod explicit asociate cu sex și pofta trupească. Deloc rău pentru o călugăriță! Dar ceva nu este în regulă cu acest echilibru. Câtre cine este directată pasiunea ei? Cred că gravitează spre complexul Maria Magdalena.

Kerry San Chirico

Această vară, am citit cu interes academic și existențial două eseuri despre yoga scrise de Aristotel Papanikolaou și Mitropolitul Konstantinos. Ca un savant al religiilor din Asia de Sud angajat în lucrări interreligioase, și ca susținător al proiectului teologic comparativ dintre ortodocși, am găsit multe lucruri care au rezonat, nu numai în ceea ce privește reflectarea corectă a beneficiilor practicii yoga, ci și a hermeneuticii ortodoxe constructive prin care ar trebui să ne întâlnim cu Celălalt religios.

Cititorul ar trebui să știe că s-a vărsat multă cerneală asupra originilor yoga, a dezvoltării sale în perioada modernă și chiar a ceea ce se înțelege prin cuvântul „yoga”. Rădăcina sanscrită yuj înseamnă „a uni, a alătura, sau a conecta”. (Cuvântul jug este un cuvânt înrudit indo-european.) În general, yoga înseamnă pur și simplu „unire” – și este posibil să se unească mintea / organismul corpului sau pe sine cu Śiva sau cu înțelegerile hinduse non-duale ale Sinelui divin sau către Dumnezeul trinitar. Școlile și descendențele hinduse, budiste și jainiste folosesc diferit termenul de yoga, urmărind practicile în diferite texte și învățături vechi. Practicile vor varia. Întâlnirea dintre Est și Vest în perioada colonială a avut la fel de mult de-a face cu ceea ce este yoga astăzi deși mulți nu recunoasc acest lucru. Apropo, nu orice hindus face yoga. Hindușii ar putea fi surprinși să audă că yoga este „integrală” pentru hinduism, cuvântul folosit de Sfântul Sinod al Bisericii Greciei – cel puțin dacă asta înseamnă că toată lumea practică yoga sau este o practică soteriologică absolut necesară, deși hindușii ar fi de acord aproape universal că este benefic și sănătos în căutarea eliberării (mokṣa), conceput diferit. În timp ce ne aflăm pe subiect, majoritatea hindușilor vorbitori de limbă engleză nu se referă deloc la tradiția lor ca religie. Mai degrabă, „hinduismul este un mod de viață”. Suna familiar?