de Pr. Dr. Nicholas Denysenko

Invazia brutală a Rusiei în Ucraina a atras atenția publicului din mai multe motive. Catastrofa umanitară, oroarea pură a bombardamentelor neîncetate, împușcarea protestatarilor pe străzi, atacurile asupra centralelor nucleare, amenințările cu asasinarea președintelui Zelensky și a altor lideri și războiul împotriva democrației.

Una dintre consecințele puțin mediatizate ale atacului Rusiei este trădarea, izolarea și devastarea Bisericii Ortodoxe Ucrainene-Patriarhia Moscovei (BOUc-PM). Clerul, credincioșii și proprietățile BOUc-PM sunt, de asemenea, atacate. Invazia Rusiei în Ucraina i-a surprins pe mulți, inclusiv pe Mitropolitul Onufrie, primatul BOUc-PM. Tonul apelurilor Mitropolitului Onufrie către președintele Putin a fost unul urgent, iar rugămințile sale continuă să rămână fără ecou. Patriarhul Kiril al Bisericii Ortodoxe Ruse (BORu) și-a repetat apelul pentru unitatea Bisericii Ruse, ancorat în indivizibilitatea Rusiei, Ucrainei și Belarusului ca un singur popor – o narațiune istorică pe care o împărtășește cu Putin. Într-o predică incoerentă în Duminica Lăsatului Secolului de Brânză, patriarhul Kiril a justificat invazia Ucrainei plângându-se de paradele gay și repetând afirmația lui Putin potrivit căreia Ucraina a măcelărit populația din Donbas timp de opt ani.

de Jaroslav Skira

Asocierea sugestivă a unui primat ortodox rus, a unei ideologii și a genocidului poate părea provocatoare sau senzaționalistă. Pentru mine, având în vedere actualul război nejustificat al Rusiei împotriva Ucrainei, legăturile dintre ele sunt departe de a fi așa. În acest moment al istoriei noastre comune ca familie umană, „numirea” unei realități este absolut importantă în acest caz pentru a evalua evenimentele îngrozitoare din Ucraina și ideologia care este complice la astfel de violențe împotriva inocenței care caracterizează poporul ucrainean. Denumirea situației este o alegere profund etică.

Genocidul nu este un concept abstract în acest moment prezent pentru poporul ucrainean, diaspora sa și pentru toți oamenii de bunăvoință. Genocidul este eradicarea unor grupuri rasiale, naționale, etnice sau religioase. Deși există dezbateri academice cu privire la acest concept, am ales să îl abordez în cadrul unei concepții etice și din perspectiva victimei. Genocidul este un termen inventat pentru prima dată de Raphaël Lemkin în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pe care l-a definit ca fiind eliminarea diferențelor dintre „grupurile colonizate” pentru a impune identitatea culturală și politică a unui „grup colonizator”. Cei care au identități diferite de cele ale grupului dominant de putere sunt fie suprimați, fie exilați sau uciși.Genocidul distruge legăturile existente de solidaritate socială sau civică a grupurilor și potențialul de autodeterminare a acestora. Mai mult, Lemkin identifică genocidul într-un cadru mult mai larg, deoarece nu limitează genocidul la un singur act, cum ar fi uciderea sau foametea forțată, deoarece genocidul este constituit din diverse acte cumulative în vederea distrugerii unui grup identificabil de oameni.

“Pentru pacea a toată lumea, pentru bună starea sfintelor lui Dumnezeu Biserici si pentru unirea tuturor, Domnului sa ne rugăm.”
(Sfânta Liturghie)

Invazia rusă în Ucraina la 24 februarie 2022 este o amenințare istorică la adresa unui popor de tradiție creștin ortodoxă. Și mai îngrijorător pentru credincioșii ortodocși este faptul că înalta ierarhie a Bisericii Ortodoxe Ruse a refuzat să recunoască această invazie, emițând în schimb declarații vagi despre necesitatea păcii în lumina „evenimentelor” și a „ostilităților” din Ucraina, subliniind în același timp legătura fraternă a popoarelor ucrainean și rus ca parte a „Sfintei Rusii'”, dând vina pentru ostilități pe „Occidentul” malefic și chiar îndrumând comunitățile lor să se roage în moduri care încurajează în mod activ ostilitatea.

Sprijinul acordat de mulți dintre ierarhii Patriarhiei Moscovei pentru războiul președintelui Vladimir Putin împotriva Ucrainei își are rădăcinile într-o formă de fundamentalism religios ortodox etno-filetist, cu caracter totalitar, numit Russkii mir sau Lumea rusă, o învățătură falsă care îi atrage pe mulți în Biserica Ortodoxă și care a fost preluată chiar de extrema dreaptă și de fundamentaliștii catolici și protestanți.

Discursurile președintelui Vladimir Putin și ale patriarhului Kiril (Gundiaev) al Moscovei (Patriarhia Moscovei) au invocat și dezvoltat în mod repetat ideologia lumii ruse în ultimii 20 de ani. În 2014, când Rusia a anexat Crimeea și a inițiat un război prin procură în zona Donbas din Ucraina, până la începutul războiului în toată regula împotriva Ucrainei și după aceea, Putin și Patriarhul Kiril au folosit ideologia lumii ruse ca principală justificare pentru invazie. Învățătura afirmă că există o sferă sau civilizație rusă transnațională, numită Sfânta Rusie sau Sfânta Rus’, care include Rusia, Ucraina și Belarus (și uneori Moldova și Kazahstan), precum și etnicii ruși și vorbitorii de limbă rusă din întreaga lume. Aceasta susține că această „lume rusă” are un centru politic comun (Moscova), un centru spiritual comun (Kiev, ca „mama tuturor Rus”), o limbă comună (rusă), o biserică comună (Biserica Ortodoxă Rusă, Patriarhia Moscovei) și un patriarh comun (Patriarhul Moscovei), care lucrează în „simfonie” cu un președinte/lider național comun (Putin) pentru a guverna această lume rusă, precum și pentru a susține o spiritualitate, o moralitate și o cultură distinctivă comună.