Brandon Gallaher and Richard René

Coronavirusul a coborât pe lumea noastră ca o apocalipsă, un vârtej care distruge adăpostul adevărurilor noastre fixe, smulgând acoperișurile tradițiilor noastre și aruncând în flacăra soarelui păcatele ascunse și fragilitățile instituțiilor noastre.

Acest vârtej a prins lumea ortodoxă în mijlocul unei crize de identitate, un moment epocal de transformare de la o Biserică orientală premodernă la o Biserică modernă din occident. La baza acestei crize stă întrebarea referitor la modul în care ortodoxia angajează o lume modernă, formată de naționalism și globalism, separarea credinței și a statului, împuternicirea individului și drepturile omului. Relativ neatinsă de modernitate până recent și funcționând cu o conștiință liturgică (și deci teologică), modelată de sensibilitatea Bizanțului medieval, comunitatea ortodoxă s-a găsit echipată necorespunzător și divizată intern pentru a răspunde provocărilor moderne. Rezultatul este o ciocnire de viziuni de-a lungul liniilor liberale/conservatoare, care cu siguranță taie jurisdicțiile, dar poate fi văzută deosebit de puternică în anumite biserici de frunte.

Pr. Dr. Michael Plekon 

După Pesah și Paște, în mijlocul unei pandemii la care nimeni nu s-ar fi putut aștepta sau pregăti, există o femeie remarcabilă care ne poate oferi viziune și stabilitate, care ne poate ajuta să facem bine, în ciuda întregii terori datorate virusului Covid-19. Ea vorbește dintr-o altă perioadă de groază, Holocaustul.

Tu nu ne poți ajuta, dar noi trebuie să Te ajutăm și să-ți apărăm locuința Ta înăuntrul nostru până la ultima oră. Există, este adevărat, unii care, chiar și în acest stadiu târziu, își pun aspiratoarele și furculițele și lingurile de argint la păstrare, în loc să te păzească pe Tine, dragă Dumnezeu. Și sunt cei care vor să-și pună corpul în pază, dar care nu sunt altceva decât un adăpost pentru o mie de temeri și sentimente amare. Și ei spun: „Nu-i las să mă pună în ghearele lor”. Dar ei uită că nimeni care este în brațele Tale nu este în ghearele lor. Încep să mă simt puțin mai liniștită, Doamne, datorită acestei conversații cu Tine. Voi avea multe alte conversații cu Tine. Sunt sigură că, din când în când, vei trece prin momente slabe cu mine, atunci când credința mea slăbește puțin, dar crede-mă, voi lucra mereu pentru Tine și voi rămâne credincioasă față de Tine și nu Te voi alunga niciodată din prezența mea. (12 iulie 1942)

Elena Romashko

În martie 2020, ni s-a solicitat să lucrăm de acasă din cauza pandemiei cauzată de coronavirus. Nici nu ne-am putut imagina cât de rapid situația va escala către un blocaj global. Privind vremea caldă și frumoasă de afară, soțul meu a spus: „Este greu de crezut că a fi afară poate fi periculos – lumea din jur arată exact la fel, ca și cum nimic nu s-a schimbat.”

Cuvintele lui m-au înțepat cu un flashback: Sonja, una dintre informatorii mei din Belarus, a spus același lucru despre dezastrul de la Cernobîl. Mi-a spus că i-a fost atât de greu să înțeleagă că toată această frumusețe familiară poate fi periculoasă. Lumea pentru ea se întorsese cu susul în jos, deoarece ceea ce susține viața a devenit o sursă de pericol mortal: apa, hrana, pământul și chiar corpuriile oamenilor. Radiația, la fel ca un virus de astăzi, mi-a fost descrisă ca o putere primară trezită, un rău străvechi invizibil, care a început brusc să atace oamenii pentru iresponsabilitatea, lăcomia și aroganța lor.

John Fotopoulos

În icoanele ortodoxe ale mormântului gol și a învierii lui Iisus Hristos, este obișnuit să o vedem pe Maria, mama lui Iisus, ca una dintre femeile purtătoare de mir. O temă înrudită, deși poate reprezentată mai rar în icoane, este că Fecioara Maria l-a văzut pe Iisus înviat în afara mormântului. Într-adevăr, unii creștini ortodocși insistă astăzi că Maria, mama lui Iisus, nu numai că l-a văzut pe Iisus înviat în afara mormântului, ci că a fost prima care l-a văzut acolo. De unde au apărut aceste tradiții despre Maria la mormântul gol, și sunt acestea confirmate prin dovezi din cele patru evanghelii canonice?

Este probabil că aceste tradiții despre Maria, mama lui Iisus, la mormânt, au originea  în Diatessaron (atribuită lui Tatian c. 160-180), o armonie a celor patru evanghelii utilizată pe scară largă de bisericile din Siria până în secolul al V-lea. Deoarece cele patru evanghelii conțin diferențe, precum și contradicții dificil de reconciliat, Diatessaronul combină selectiv materiale din cele patru evanghelii pentru a crea o singură evanghelie coezivă. În Diatessaron, identitățile Mariei Magdalena și ale Mariei, mama lui Iisus Hristos, par a fi fost fuzionate intenționat, astfel încât Maria, mama lui Iisus – mai degrabă decât Maria Magdalena ca în Ioan 20:1-18 – poate fi înțeleasă ca mergând la mormânt singură, unde l-a văzut pe Iisus înviat. O posibilă motivație pentru această fuziune a Mariei Magdalena cu Maria, mama lui Iisus, ar fi putut decurge dintr-o dorință de a contracara anumite grupuri gnostice care subliniau o dragoste specială pe care Iisus a avut-o pentru Maria Magdalena. Cu toate acestea, prezența mamei lui Iisus la mormânt și întâlnirea ei cu Iisus înviat au devenit elemente și în unele scrieri apocrife și gnostice din secolele II-IV.