de Romina Istratii

Trebuie remarcat faptul că acest text a fost scris cu două zile înainte de raportarea recuceririi capitalei regiunii Mekele de către forțele armate din Tigray, ceea ce a determinat guvernul federal etiopian să declare încetarea focului.

La 4 noiembrie 2020, guvernul federal etiopian a lansat o operațiune militară în regiunea Tigray din nordul țării. În cele opt luni de conflict  între Frontul de Eliberare a Poporului Tigray și Forțele Armate Tigray, pe de o parte, și Armata Federală Etiopiană, pe de altă parte, precum și Forțele Armate Eritreene, în zonele rezidențiale și împotriva civililor, cu violuri sistematice ale femeilor și fetelor, cu intimidare, hărțuire și închisoare împotriva locuitorilor, cu jafuri și distrugeri de bunuri, spitale, locuri și monumente religioase, de către trupele federale și aliații lor. Organizațiile umanitare au raportat în repetate rânduri că în Tigray se dezvoltă o foamete artificială, provocată de om, din cauza restricțiilor asupra agriculturii și a jafului sistematic al echipamentelor agricole de către soldații etiopieni și eritreeni. Un raport din iunie al Grupului de criză ACAPS („Criza Tigray – Impactul conflictelor asupra alimentelor, agriculturii și mijloacelor de trai”) a declarat că zona este clasificată ca Faza IV a IPC cea ce înseamnă că se află într-un pericol extrem, cu peste 350.000 de oameni care se confruntă cu condiții de dezastru (IPC Faza 5). În plus, de la începutul conflictului, sute de mii de oameni au fugit din comunitățile lor în căutarea de refugiu în capitala regională Mekele sau în tabere din jurul graniței cu Sudanul, lăsând unele sate și orașe complet abandonate. În aprilie 2021, organizația internațională umanitară CARE a raportat că conflictul a strămutat „mai mult de 417.152 de persoane, majoritatea femei și copii” („Conflictul Tigray: o analiză rapidă bazată pe gen”).

Situația actuală mă face să fiu neliniștită, deoarece în trecut am efectuat o cercetare antropologică pe termen lung în Tigray. Lucrez acolo din 2016 pentru a înțelege experiențele violenței domestice din comunitățile locale, încercând în același timp să ajut la rezolvarea problemei, având în vedere contextul religios-cultural al populației ortodoxe Täwahǝdo din Tigray. În noiembrie 2020, m-am mutat în Etiopia cu intenția de a mă întoarce în orașul Axum din Tigray pentru a conduce o intervenție cu cooperarea clerului, a populației și a altor furnizori din satele din jur. Războiul a izbucnit chiar când ne pregăteam să începem proiectul, rezultând întreruperea oricărei comunicări cu partenerii noștri din orașele Meckele și Axum, în timp ce a devenit imposibil să aflăm condițiile în care trăiau colegii noștri și comunitățile de acolo. (comunicarea este restabilită parțial de atunci).

S-au scris multe despre conflict, dar din cauza tensiunilor etnice și a nedreptăților care îl caracterizează, există narațiuni conflictuale. Scopul meu din acest text nu este să susțin niciuna dintre aceste narațiuni, ci să împărtășesc experiența mea personală a războiului și a crizei umanitare așa cum am trăit-o de unde locuiesc în Addis Abeba și prin informațiile pe care le-am adunat de la colegii mei. Scopul meu principal este să subliniez necesitatea unei soluții urgente și definitive.

Dietmar Schon O.P.

În prefața sa la documentul de etică socială „Pentru viața lumii”, arhiepiscopul Elpidoforos al Americii a invitat credincioșii ortodocși, precum și creștinii din alte confesiuni și toți oamenii de bunăvoință, să se angajeze cu textul și să intre într-un discurs despre el. Ca răspuns la această invitație, autorul, membru al Bisericii Romano-Catolice, a analizat temeinic textul, scris în spiritul tradiției ortodoxe a creștinismului, și a apreciat semnificația acestuia.

Documentul de etică socială a fost menit să continue angajamentul cu lumea modernă început de Sfântul și Marele Sinod al Cretei în 2016. Având în vedere noile întrebări și provocări, au fost necesare eforturi suplimentare pentru a oferi impulsuri de perspectivă pentru biserică și pentru credincioșii săi. O comparație cu documentele sinodale arată că documentul social-etic contribuie la o fațetă semnificativă în acest sens. Documentele cu conținut social-etic publicate anterior de Biserica Ortodoxă Rusă au fost incluse în studiu pentru a putea răspunde la întrebarea continuităților sau a accentelor noi. Accesul la lumea gândirii și la înțelegerea documentului social-etic sunt deschise de contribuțiile și publicațiile multiple ale Patriarhului Ecumenic Bartolomeu și ale multor teologi ortodocși. Nu a fost nici intenționat, nici posibil în cadrul acestui studiu să se încerce să acopere pe deplin diversitatea pozițiilor și afirmațiilor teologiei ortodoxe pe spectrul larg de subiecte acoperite de document. Includerea unei selecții de contribuții de către ierarhi și teologi a servit mai degrabă scopul abordării textului în orizontul căruia îi aparține, și anume cel al ortodoxiei. Făcând acest lucru, a devenit evident că „Pentru viața lumii” a fost în mod constant extras din aspecte specifice ale teologiei ortodoxe moderne dezvoltate de-a lungul deceniilor.

de V. K. McCarty

“Când a sosit ziua Cincizecimii, erau cu toţii la un loc. Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic…*

Într-adevăr mărturia din Faptele Apostolilor (2: 1-21) despre Cincizecime este absolut pătrunsă de energia Duhului, nu-i așa? Aceasta radiază prin strălucirea credinței care se naște într-o experiență mistică extraordinară, o experiență care include întreaga comunitate adunată în rugăciune; astfel încât, în cuvintele Condacului la Praznicul Cincizecimii lui Roman Melodul: „ slăvim pe Duhul cel Preasfânt” . Această prezență permanentă a lui Dumnezeu Duhul, care ni se descoperă în Sfânta Scriptură, este o comoară fundamentală a creștinismului ortodox. Duhul Sfânt este cel care ne îndrumă în timpul  Liturghiei, care a dat curaj primilor martiri, bărbați și femei, care a îndrumat decretele Sinodelor Ecumenice și care a definit Canonul Sfintei Scripturi.

Suntem norocoși că Faptele Apostolilor au fost scrise atât de curând după evenimentele pe care le descriu. Deși Faptele sunt o colecție de povești care implică o întreagă panoramă de personaje iubite și episoade îndrăgite care contribuie la însămânțarea și creșterea Primei Biserici, de fapt în centrul Faptelor se află acțiunea lui Dumnezeu Duhul, a treia Persoană a Sfintei Treimi. „Nu este o exagerare să concluzionăm că primii creștini priveau Duhul Sfânt ca fiind principalul martor extern al prezenței Împărății lui Hristos” (J.T. Koenig, Charismata: God’s Gifts for God’s People, 1978, 73). De fapt, Faptele ar putea fi mai bine intitulate „Evanghelia Duhului Sfânt”.